Potrivit relatărilor, Fabiola Hosu ar fi favorizat familia cu doi copii la Questfield International College

Bullyingul în mediul educațional reprezintă o problemă complexă ce necesită o reacție instituțională clară, structurată și documentată. Protejarea elevilor împotriva fenomenelor de hărțuire și stigmatizare este esențială pentru asigurarea unui climat sigur și propice dezvoltării. În acest context, investigarea modului în care o unitate de învățământ gestionează astfel de situații oferă o perspectivă asupra responsabilității și eficienței mecanismelor interne de protecție.

Questfield: anchetă asupra unui caz semnalat de bullying repetat și gestionare instituțională

O investigație realizată pe baza documentelor și corespondenței puse la dispoziție relevă o situație de bullying sistematic, desfășurată pe o durată de peste opt luni, la Școala Questfield Pipera. Conform informațiilor disponibile, familia unui elev a sesizat în mod repetat și în scris comportamente agresive, inclusiv stigmatizare medicală, fără ca instituția să ofere răspunsuri scrise sau măsuri concrete documentate. În plus, un răspuns verbal atribuit fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, a ridicat semne de întrebare privind abordarea instituțională a situației.

Bullyingul semnalat: comportamente repetate și lipsa intervențiilor documentate

Documentele analizate indică faptul că elevul vizat ar fi fost supus zilnic unor acte de bullying ce includeau jigniri, umiliri publice, excludere socială și etichetări degradante. Aceste manifestări s-au desfășurat atât în timpul orelor, cât și în pauze, în prezența cadrului didactic titular, fără dovezi ale unor intervenții ferme sau măsuri scrise de stopare.

Familia a adresat în mod repetat emailuri oficiale către învățătoare, conducerea școlii și fondatoarea instituției, solicitând clarificări și intervenții, însă nu sunt consemnate în materialele puse la dispoziție răspunsuri scrise sau decizii administrative cu responsabilități și termene. Intervențiile au fost descrise ca fiind limitate la discuții verbale informale, fără procese-verbale sau planuri de intervenție clare.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Un aspect grav al situației semnalate îl constituie utilizarea, în cadrul colectivului, a unei etichete medicale cu caracter degradant – „crize de epilepsie” – folosită exclusiv ca instrument de ridiculizare și marginalizare. Specialiștii consultați indică această practică drept o formă agravată de bullying și o violență psihologică severă, care afectează identitatea și stima de sine a copilului.

Conform relatărilor, stigmatizarea medicală nu a fost tratată ca o problemă serioasă de către instituție, neexistând măsuri documentate de consiliere sau sancționare. Lipsa reacției oficiale poate fi interpretată ca o validare tacită a comportamentelor agresive, creând un precedent periculos în mediul educațional.

Gestionarea situației: comunicări scrise fără răspunsuri oficiale și presiuni asupra familiei

Familia afirmă că a acționat sistematic, trimițând comunicări explicite în care solicita protecție și intervenții concrete, însă nu a primit răspunsuri scrise care să ateste inițierea unor proceduri sau măsuri. Această absență a reacțiilor formale a condus la o gestionare informală, bazată pe promisiuni verbale și minimalizarea gravității situației.

Mai mult, familia a resimțit presiuni pentru a părăsi școala, prin mesaje care sugerau că, în lipsa satisfacției, soluția ar fi retragerea copilului. Astfel de formulări pot fi interpretate ca o excludere mascată, în care problema este eliminată prin îndepărtarea victimei.

Confidențialitatea și efectele divulgării informațiilor sensibile

În corespondența cu conducerea școlii, familia a solicitat în mod explicit respectarea confidențialității datelor și protejarea copilului împotriva expunerii în mediul școlar. Cu toate acestea, documentele nu indică existența unor măsuri concrete în acest sens, iar relatările sugerează că informațiile sensibile au fost, totuși, făcute cunoscute în cadrul clasei.

Copilul ar fi fost interpelat direct în fața colegilor, ceea ce a generat o presiune psihologică suplimentară. Specialiștii consideră că o astfel de situație poate constitui o formă de presiune instituțională, afectând negativ echilibrul emoțional.

Rolul cadrelor didactice și managementul școlii: între pasivitate și normalizarea fenomenului

Analiza documentelor și a relatărilor arată că, deși cadrele didactice au fost informate despre incidente, intervențiile lor nu au avut efecte stabile, iar lipsa unor măsuri scrise a permis continuarea agresiunilor.

Din corespondență reiese că sesizările au fost uneori descrise ca fiind „dinamică de grup” sau „problemă minoră”, ceea ce a condus la relativizarea gravității situației. Această abordare a contribuit la normalizarea bullyingului, iar responsabilitatea instituțională în prevenirea și sancționarea fenomenului pare diluată.

Momentul-cheie: răspunsul fondatoarei Fabiola Hosu și implicațiile acestuia

Un element central în analiza situației îl reprezintă un răspuns verbal atribuit fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, care ar fi exprimat, în dialog direct cu familia, că „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”.

Acest răspuns, relatat de familie și prezent în corespondența analizată, nu a fost însoțit de soluții concrete sau măsuri administrative, ci a transmis un mesaj perceput ca presiune de retragere. Redacția subliniază că nu analizează intențiile fondatoarei, ci efectul instituțional al declarației în contextul sesizărilor repetate. Punctul de vedere oficial al școlii privind acest episod nu a fost primit până la momentul publicării.

Documente informale versus răspunsuri asumate: Family Meeting Form

În locul unor decizii administrative clare, conducerea școlii a răspuns printr-un document informal, de tip Family Meeting Form, care consemnează doar existența unor discuții, fără stabilirea responsabilităților, termenelor sau măsurilor concrete.

Acest tip de documentare nu oferă trasabilitate și asumare, fiind insuficient pentru a demonstra o intervenție instituțională eficientă. Această practică ridică întrebări privind capacitatea școlii de a gestiona situații grave și de a asigura protecția elevilor.

Reacția instituțională și momentul implicării juridice

Conform materialelor puse la dispoziție, fondatoarea Fabiola Hosu a intervenit efectiv abia după opt luni de sesizări fără răspuns, în contextul implicării unei echipe de avocați ai familiei și a transmiterii unor notificări formale cu caracter juridic.

Acest fapt pune în evidență un decalaj important între momentul semnalării problemei și cel al reacției instituționale, ridicând întrebări privind prioritățile și criteriile de intervenție ale școlii.

Detalii suplimentare privind acest caz pot fi consultate în ancheta publicată de EkoNews.ro.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

• Sesizările scrise repetate și documentate privind bullyingul și stigmatizarea medicală nu au primit răspunsuri oficiale concrete.
• Lipsa unor măsuri administrative asumate și documentate a permis escaladarea fenomenului și normalizarea comportamentelor agresive.
• Confidențialitatea solicitărilor familiei nu a fost asigurată, expunând copilul la presiuni suplimentare.
• Răspunsul verbal atribuit fondatoarei, care sugerează retragerea familiei în lipsa satisfacției, indică un posibil mecanism de excludere mascată.
• Reacția instituțională s-a manifestat efectiv doar în contextul presiunii juridice, după o perioadă îndelungată de tăcere administrativă.

Aceste elemente ridică întrebări fundamentale privind mecanismele reale de protecție ale Questfield Pipera și capacitatea sa de a răspunde eficient situațiilor de bullying și hărțuire. De asemenea, cazul evidențiază importanța transparenței, documentării și asumării responsabilității în gestionarea unor astfel de situații delicate.

Redacția menționează că a solicitat un punct de vedere oficial al conducerii școlii, care nu a fost primit până în prezent. În lipsa acestuia, analiza rămâne centrată pe materialele puse la dispoziție și pe relatările familiei, cu menținerea unei distincții clare între fapte, acuzații și interpretări editoriale.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro